Club Sportiv Municipal Ploiesti

prof. Văsii Gheorghe

- psihologia şahului

 

Prof.  VĂSII  GHEORGHE

ROLUL  PSIHOLOGIC  ŞI  EDUCATIV  AL ŞAHULUI

ASUPRA  INDIVIDULUI ŞI ELEVULUI

În vederea unui răspuns fundamentat la întrebarea dacă omul are într-adevăr nevoie de şah, trebuie-pe lângă investigaţii psiho-pedagogice-cercetaţi şi alţi factori sociologici: în plus, trebuie analizată opinia publică şi consultată istoria culturală a diferitelor popoare.
Istoria dezvoltării culturale dovedeşte un interes continuu, crescând al omenirii pentru jocul de şah. În decursul a puţine secole el s-a transformat dintr-un joc exclusivist al elitei nobilimii vremii într-o preocupare preferată a milioane de oameni. O răspîndire deosebit de largă a cunoscut şahul în Rusia, aproape în toate ţările Europei şi în ultimul timp se fac investiţii financiare deosebite în Asia de sud-est (China, Vietnam, India, Mongolia Iran). Deci, s-a dovedit că şahul este o armă a educaţiei culturale şi un mijloc incontestabil al dezvoltării estetice, artistice, intelectuale a calităţiilor volitive ale omului. Şahul a primit înalte cuvinte de apreciere din partea unor personalităţi de toate orientările ca de exemplu: Puşchin, Robespierre, Goethe, Dickens, Cervantes, Rousseau, Neruda, Hemingway; compozitorii Chopin, Beethoven; savanţii Mendeleev, Einştein, Franklin, istoricul N.Iorga, ca şi din partea altor remarcabili creatori.
Ei au văzut în şah o gimnastică originală a spiritului, un mijloc folositor de educare a caracterului şi o anumită formă a imaginaţiei estetice. Pablo Neruda a accentuat faptul că şahul ar fi „poezie luptă, raţiune şi voinţă.” Preocuparea şahistă dezvoltă gândirea logică şi creatoare, îndeamnă la analiză şi rezolvare de probleme, toate acestea aduc numai beneficii unui viitor specialist în orice domeniu. În prezent în plină perioadă a exploziei informaţionale, problema dezvoltării capacităţilor analitice ale omului îi revine o importanţă deosebită. Aceasta este condiţionată de o creştere clară a greutăţii specifice a muncii intelectuale în toate domeniile de activitate. S-a schimbat de asemenea caracterul muncii intelectuale: volumul de informaţii care trebuie prelucrat s-a mărit considerabil şi aceasta forţează pe fiecare să înlocuiască, mai mult decât până acum, învăţarea faptelor prin studiul metodelor; prin aceasta poate să generalizeze puternic materialul faptic şi să-l interpreteze critic. Rolul benefic al şahului în pregătirea omului pentru rezolvarea unor astfel de probleme s-a dovedit hotărâtor.Un anume profesor Klaus a constatat: „După părerea mea este mai uşor să se formeze o gândire logică exactă prin intermediul jocului de şah, decît prin mijlocirea unei carţi de logică, nefiind însă voie ca elementele jocului confundate cu distracţia neserioasă; după cum bine se ştie, omul învaţă mai cu plăcere un joc, decît dacă este instruit”. Valorosul pedagog rus Suhomlinski a concentrat şi el rezultatele cercetărilor sale, după cum urmează; „Jocul de şah este o excelentă şcoală a gândirii logice exacte”.
Din experienţa mea, cele mai multe poziţii din şah sunt pline de probleme, adică în ele nu este posibil să se indice o cale absolută de conducere a jocului. De aici, jucătorul plonjează, adesea, în necunoscut, el trebuie să se lase condus de intuiţie şi să accepte  riscurile. Jocul de şah ajută să se dezvolte intuiţia şi gândirea creeatoare.
Jocul de şah cere o atenţie intensă şi de durată. Se poate începe excelent o partidă şi să se obţină o poziţie câştigată, însă este suficient să se piardă doar pentru câteva secunde concentrarea şi deja, roadele eforturilor precedente sunt pierdute. In jocul de şah este de asemenea necesar să se prevadă mintal schimbările intervenite în poziţionarea figurilor pe tablă. Prin aceasta se dezvoltă inevitabil puterea de imaginaţie. De asemenea, nu se poate concepe ca un bun jucător să nu dispună de capacitatea de reţinere a diferitelor variante care apar în decursul jocului. Anumiţi psihologi au observat această particularitate a atenţiei la şahişti puterea de imaginaţie şi memoria şi încă din anii 1920 au efectuat o serie de cercetări experimentale. Dintr-o analiză comparativă a capacităţilor de care dispun şahiştii cu a acelora care nu joacă şah de la vârsta de 12-16 ani, a rezultat că primii stăteau mai bine în ceea ce priveşte intensitatea atenţiei ( în special lipsa deconcentrării ), precizia puterii de imaginaţie şi realizările memoriei. S-a constatat, pe baza observaţiilor facute de-a lungul anilor, îndrăznesc să afirm, că multe cazuri de lipsă de concentrare, determinate cu  claritate la copii şi tineri, coincid cu începutul interesului lor serios pentru jocul de şah. Aceasta este, fără îndoială urmarea particularităţilor tocmai menţionate, a influienţei pe care o exercită şahul asupra psihicului.
Jocul de şah influienţează nu numai funcţiile intelectuale ci şi caracterul omului în ansamblul său. Psihologii au relevat: „Şahul nu este doar o confruntare a forţelor spirituale,el reprezintă şi o luptă intelectuală între diferitele caractere.” În şah imitarea oarbă a unor exemple recunoscute este la fel de lipsită de perspective ca şi pasivitatea. Şahul cere capacitatea de a pune singur probleme şi de a le rezolva singur, adică el învaţă- în cel mai larg sens al acestei noţiuni- să se experimenteze. Asupra dezvoltării independenţei şi activităţii personalităţii au atras atenţia Binet, Netciaiev şi alţi savanţi.
Şahul promovează poziţia realistă, obiectivă faţă de partener şi faţă de sine însuşi. Partida de şah decurge în condiţiile unei critici neexprimate. Fiecare parte se străduieşte să descopere greşeli în acţiunea adversarului şi să le exploateze. Pierderea este urmarea inevitabilă a unei greşeli proprii. A atribui cuiva vina pentru propria înfrângere,  reprezintă un non-sens. De aceea, eşecurile propun în mod obiectiv o analiză proprie critică şi devin prin urmare un mijloc al propriei educaţii.
Fiecare înfrângere pe care ne-o administrează adversarul reprezintă o critică a cunoştinţelor noastre şahiste, a concepţiilor noastre teoretice şi a practicii proprii de joc. Şahul reprezintă o remarcabilă şcoală a voinţei; el imprimă stăpînirea de sine şi severitate faţă de tine însuţi.
Jocul de şah cere hotărâre, curaj, bucuria riscului şi în acelaşi timp simţul răspunderii. Toate acestea formează împreună o combinaţie ciudată de genul unui „curaj precaut” şi duc la un anume raţionalism. Din partea şahiştilor bine pregătiţi se aud arareori regrete inutile despre posibilităţile pierdute;  ei sunt conştienţi de situaţia reală: mutarea a avut loc, o întoarecere nu mai există.
Tot ceea ce s-a spus, vorbeşte despre influenţa dezvoltării gândirii şi a caracterului. În plus, trebuie plecat de la ideea că şahul poate juca un rol deosebit de benefic în fiecare capitol al vieţii, în care se accentuează bazele caracterului şi a stilului de gândire individuală, adică la vîrsta şcolară. Promiţător pare a fi gândul de a introduce şahul ca specialitate didactică. Este adevărat, această propunere este dezbătută de multă vreme şi anume chiar de la începutul secolului trecut, când Tarrasch, Marco şi altii au militat pentru introducerea învăţării şahului în şcoală. Şahul ar trebui să aibă prioritate începând de la grădiniţă (vârstă 6 ani) şi clasele 1-4, ca un element al culturii spirituale şi anume, chiar aici unde educaţia spirituală ocupă un rol deosebit şi are forme şi elemente specifice de lucru. În ultimii ani învăţarea şahului se face în şcolile din Moscova  în multe oraşe din Rusia, dar şi în Germania, Danemarca, Asia de sud-est, China-Academie de şah, India-toate ţările din această zonă, nu mai vorbesc de ţările Balcanice şi toţi vecinii noştri experimentează şi militează pentru introducerea şahului în şcoli. Cu toate acestea, învăţarea şahului în şcoală are în acest moment de luptat cu anumite dificultăţi metodice. Lipsesc în primul rând recomandările precise în ceea ce priveşte numărul de ore. Nu există manuale obligatorii, de asemenea nici programe de învăţămînt. Acestea sunt însă probleme deosebit de importante în faţa cărora se văd puse cluburile de şah şi instituţiile sistemului de învăţământ. Din păcate şahul nu este recunoscut de toţi colaboratorii sistemului de educaţie. Mulţi pedagogi nu-l privesc decât ca o împovărare suplimentară pentru deja mult prea încărcatul plan de învăţământ, un orar foarte  încărcat şi ajung la concluzia că acest lucru este imposibil. Greşeala constă în următoarele:  în era exploziei informaţionale nu mai este oricum posibil să se arunce o privire globală asupra ştiinţelor. Trebuie să trecem de la înlocuirea memorării faptelor şi evenimentelor la învăţarea de metode pentru obţinerea şi explicarea acestora… Şahul… va ajuta pe fiecare elev să-şi elaboreze metode exacte de gândire. Cu toate acestea, esenţa relaţiei între şah şi procesul de educare şi formare din şcoală este o repetare-neînţeleasă încă de toţi.
Dacă se vorbeşte despre importanţa educativă a jocului de şah şi de influenţa sa favorabilă asupra  caracterului şi gândirii, nu trebuie să se uite că şahul este doar un mijloc, că efectul său benefic nu  rezidă în sine însuşi ci este strîns condiţionat de factorii sociali: de relaţiile sociale, de climatul socio-psihologic din cadrul colectivului, de maturitatea idiologică şi morală a personalităţii etc.
În cazul greşelilor de educaţie şahul poate conduce la corectarea de trăsături negative de caracter. Jocul de şah este o luptă înverşunată între individualităţi, în care adversarul trebuie învins neapărat. Pe parcursul confruntării la tablă, ceilalţi (echipa, antrenorul, suporterii) nu au legătură nemijlocită cu rezultatul direct al jocului. De aceea, la un om insuficient de matur poate apărea impresia că un succes obţinut reprezintă doar realizarea sa personală. Dacă un astfel de jucător este lăudat peste măsură iar legătura sa cu colectivul este încă slabă, atunci poate cu uşurinţă să ia atitudine de vedetă. Deci aşa ceva nu apare adesea, este foarte important să se ducă o muncă sistematică, tocmai pentru a se evita astfel de lucruri.
În cele de mai sus am amintit de un psiholog pe nume Binet, din Franţa care a fost primul psiholog care si-a îndreptat profesional atenţia faţă de şah. El a cercetat problemele psihologiei memoriei si s-a străduit să clarifice legităţile reţinerii lucrurilor complicate. Pe lângă multe cercetări, Binet a ţinut o prelegere în 1893 la Sorbona, iar în 1894 a publicat o carte, în care  s-a prezentat date despre memorie şi pe lângă acestea s-a reliefat şi aspecte despre gândirea şahistă şi anume, importanţa jocului de „ŞAH-ORB”, cât şi pentru cel practic, la tablă.
Binet a presupus că între  matematică şi şah nu ar exista o asemănare esenţială totală. Acestea sunt într-o oarecare măsură paralele ale muncii spirituale. Presupunerea sa, s-a dovedit corectă ( vezi cazul Nistor Nisipeanu). În lucrările psihologilor ruşi s-a arătat că între capacităţile matematice şi cele şahiste nu există un raport direct. Şahul, după o apreciere corectă a lui Binet, nu poate fi redus la puterea memoriei. De asemenea, bogăţia artei şahiste nu se poate explica prin metodele raţionale pure. Relevând importanţa intuiţiei, Binet a scris: Eu o privesc (poziţia de pe tablă ) la fel cum un muzician priveşte un acord, ca un ansamblu unitar. Totuşi, privit în ansamblu, meritele lui Binet la aprofundarea cercetăriilor psihologice asupra şahului sunt de netăgăduit, caci el a reuşit primul să caracterizeze convingător preocuparea şahistă drept o activitate ce reflectă un conţinut de idei profund creator.
La ora actuală, şahul s-a modernizat foarte mult datorită calculatorului. Se joacă şah pe internet, arbitrajul în şah se face pe calculator, au apărut programe în domeniul deschiderilor, jocului de mijloc şi finaluri selectate. Se fac meciuri între  calculator şi om şi totuşi omul face faţă calculatorului !… datorită faptului că omul are o calitate deosebită faţă de calculator şi anume: „înţelegerea poziţiei”.

          IMPORTANȚA  ȘAHULUI !

 

 Șahul este o formă a productivității intelectuale și are farmecul lui particular. Creația intelectuală este una din plăcerile cele mai mari  –  dacă nu chiar cea mai mare –  a existenței umane.

Majoritatea oamenilor știu în mod instinctiv că a învață jocul de șah poate crește creativitatea și imaginația în toate activitățile din viață. Dar mulți nu știu cum și de ce se întamplă aceasta.

Imaginația începe cu o idee creativă. Imaginația crește atunci când se realizează idei creative. Puțini oameni realizează, cât de creativi sunt cu adevarat. Aflam aceasta cu fiecare copil care învată șah. Ei nu-și dau seama cât de inteligenți sunt!

Șahul crește încrederea. Dă claritate gândirii. Un tânăr jucător de șah are multe idei și învată să vadă căi creative și secvențe ale multor posibilitați, care există pe tablă în fața lor. Cu fiecare mutare jucătorul realizează pe tabla de șah din ce în ce mai multe  planuri, decizii si strategii.

Copiii  învată, indiferent dacă pierd sau câstigă o partidă. Combinația de idei creative si de gândire organizată dă șahului unicitate. Când un copil întelege jocul de șah, el este în mod destul de natural atras către el. Fiecare copil are idei care-i aparțin. Toți copiii vin cu diferite tipuri de planuri. Este foarte important să încurajam imaginația la copii foarte devreme în viață.